................

luni, 13 decembrie 2010

mi-am dat seama absolut intamplator ca azi e 13 decembrie.
60 ani.
atat ar fi implinit azi.

piata

duminică, 12 decembrie 2010

azi am fost in piata. in piata de haine.
vroiam sa merg cu o prietena, dar e plecata la capitala...
am vrut sa sun un prieten, dar m-am razgandit.
in final am mers singura, dar n-am avut prea multa rabdare sa ma invart pe acolo, asa ca n-am gasit ceea ce cautam.

in schimb m-am amuzat teribil de "publicitatea agresiva" practicata la fata locului, intr-o harmalaie de nedescris, din care insa reuseai sa intelegi cate ceva, probabil esentialul:

"bluze spanioale"
"una la 5 lei, 3 la 10 lei"
"nu va mai holbati, luati si cumparati" (asta nu sunt sigura ca era chiar asa... probabil era ceva mai "delicata" exprimarea)
"calitate, nu zdrente!" - asta a fost cea mai tare... avand in vedere ca eram in mijlocul pietei de... vechituri :))

prin Maramures...

luni, 22 noiembrie 2010

Acum trei saptamani am fost acasa in Danesti impreuna cu Anca. Ne-am plimbat putin pe la Mogosa, Firiza, Baia Mare. Mai jos sunt cateva imagini.Daca unele vi se par foarte frumoase sunt cu siguranta surprinse de Anca Cernoschi. :) dar am reusit si eu cateva macar dragute...
foto by Anca Cernoschi

foto by Anca Cernoschi

foto by Anca Cernoschi

foto by Anca Cernoschi





foto by Anca Cernoschi

foto by Anca Cernoschi




foto by Anca Cernoschi


foto by Anca Cernoschi













foto by Anca Cernoschi


foto by Anca Cernoschi
foto by Anca Cernoschi



foto by Anca Cernoschi




1 noiembrie

luni, 1 noiembrie 2010

cu trei ani in urma, in 1 noiembrie a murit mama mea...
o operatie stupida, care trebuia sa fie o banalitate. au aparut insa complicatii. si lucrurile au luat o intorsatura total neasteptata. a fost extrem de dureros. a fost un soc pentru mine. mi-am revenit extrem de greu.

uneori mi se face un dor enorm de ea.

ma intreb de multe ori, cand sunt pusa in diferite situatii ce sfat mi-ar da ea...
cu toate ca atunci cand traia nu apelam atat de des la sfaturile ei. eram atat de prinsa in viata mea incat de multe ori nici nu aveam timp sa stau cu ea la discutii atat cat si-ar fi dorit. ba uneori nici nu-i raspundeam la telefon. sau ii raspundeam cat sa-i spun "mami, nu pot vorbi.."si ea intelegea cateodata, altadata se supara pe mine si plangea... era foarte sensibila, se supara repede...

oricum pentru mine era extrem de bine, de comod, sa stiu ca ea e acolo, undeva, gata oricand sa-mi sara in ajutor, gata oricand sa faca orice sacrificiu pt mine.

acum, dupa trei ani, pot spune ca sunt ok.
de fapt am inceput sa-mi revin dupa un an si ceva.

mi-am dat seama in ultimul timp ca ma gandesc tot mai rar la ea.
uneori ma simt vinovata din cauza asta. nici nu stiu... o fi bine, o fi rau...
am motive sa ma simt vinovata pentru ca intr-un fel sau altul am uitat-o si-mi vad de viata mea? ea e in sufletul meu, mi-e la fel de draga, doar ca nu mai sufar aproape deloc cand ma gandesc la ea. foarte rar mi se mai intampla sa simt durearea aceea sfasietoare cand ma gandesc la ea... acum ma gandesc la ea cu drag. cu dor. oare m-am obisnuit cu durerea? sau m-am obisnuit cu ideea? e normal? nu e normal?

cel mai dureros pentru mine acum, este ca-mi amintesc cum spunea ea, cu catva timp inainte sa se intample toata tragedia, ca ea o sa moara si ca noi o s-o uitam...

si mai simt uneori ca am tradat-o acceptand diverse.

melodie

:))

marți, 26 octombrie 2010

Am gasit textele de mai jos pe un site. M-am amuzat putin, asa ca m-am gandit sa vi le arat si voua.



Atunci când ai nevoie să descui o uşă, cu mâinile ocupate de zece pungi mari şi grele… cheia se va afla în buzunarul opus mâinii pe care cu greu ţi-ai eliberat-o. (Legea Degeabasuni)

Când ai mâinile pline de unsoare începe să te gâdile nasul. (Legea Nasuvreauntura)

Când ţi se pare că totul merge foarte bine…. e pentru că ai trecut cu vederea ceva important. (Legea imitragpalme)

Dacă reuşeşti să-ţi păstrezi calmul când toţi din jurul tău sunt disperaţi… e pentru că nu ai priceput pe deplin gravitatea problemei. (Legea incanapicatmoneda )

Problemele nu se creează, nici nu se rezolvă, ele doar se transformă! (Legea astanueviata)

Vei ajunge fugind la telefon exact cât să mai auzi cum cineva închide receptorul. ( Legea ghicicineafost )

Mereu sunt două filme bune pe două programe diferite la televizor… .dar mereu la aceaşi oră. (Legea isibatjocdenoi )

Probabilitatea de a te păta în timpul mesei creşte direct proporţional cu necesitatea de a-ţi păstra haina curată! (Legea numaiflescai)

Orice corp omenesc scufundat într-o vană făcând o baie relaxantă cu spumă face să sune telefonul! (Legea cinesunaloraasta)

Orice corp omenesc aşezat pe WC face să sune soneria de la intrare! (Legea nicisamacacinlinistnupot)

Viteza vântului creşte direct proporţional cu preţul coafurii recent făcute! (Legea chelulnuseagita)

Dacă, după mulţi ani, te decizi şi arunci ceva ce nu ai folosit demult….. Nu vor trece nici trei zile şi vei avea absolută şi urgentă nevoie exact de acel obiect! (Legea samibagpiciorul)javascript:void(0)

Mereu când ajungi punctual nu va fi nimeni să te vadă, dar când întârzii doar 5 minute…. vor fi toţi deja prezenţi … şi toţi se vor uita la ceas şi vor clătina din cap! (Legea namaripilapicioare)

"imi place viata mea" :)

zambesc!

marți, 19 octombrie 2010

tocmai mi-a facut cineva cadou o melodie..

lectii... de la copii

sâmbătă, 16 octombrie 2010

azi, in trafic, coloana luuuunga, la o intersectie.
un baietel curat, ingrijit, avea mai multe buchete de brandusi in maini.
incerca sa castige si el niste bani cu ele.
mergea de la masina la masina, dar nu-si gasea clienti.

se opreste si la mine. aveam geamul inchis.
ii fac semn zambind politicos, ca nu vreau.
pleaca mai departe, dar imediat se intoarce.
imi face semn, zambind la fel de politicos sa deschid geamul.
deschid geamul. imi zice ceva de genul "stiu ca nu vrei florile, dar eu vreau sa-ti dau tie un buchet... " mi-l intinde foarte dragut, eu raman evident surprinsa, iau buchetul si bineinteles simt ca vreau sa-i dau si eu ceva in schimb.
ii zic "stai sa-ti dau si eu ceva..."

de obicei am dulciuri sau tot felul de jucarii micute prin masina, special pentru copiii pe care-i intalnesc cu diferite ocazii. imi face placere sa-i vad cum se bucura cand primesc cate ceva, bucuria aceea sincera de copil inocent...

de data asta nu am nimic. scot 2 lei din poseta si-i dau. se bucura si-mi multumeste cu un zambet adorabil, sincer, intins pe toata mutrisoara...

am plecat mai departe gandindu-ma cat de inteligent a fost copilul.
gandindu-ma ce mult conteaza sa vorbesti frumos si sa dai energie pozitiva oamenilor din jur, ca sa primesti exact aceeasi energie pozitiva la randul tau...
nu trebuie decat sa oferi neconditionat ca sa primesti la randul tau ceea ce-ti doresti.

copilul asta mi-a dat o lectie pe care nici un adult nu mi-a dat-o pana acum.
cu zambetul pe buze.

oare de ce suntem noi, adultii, atat de des rai, ironici si plini de orgolii?

n-am somn...

incerc sa dorm de o ora si nu reusesc...

ma gandesc la saptamana care se apropie de sfarsit. hm.. am avut o saptamana de rahat la munca. de RAHAT. asa, scris cu majuscule. vreo cateva momente in care am urlat la cateva persoane... nevinovate... da' na' tre' sa-si verse fiecare nervii pe cineva. alte cateva momente si mai nasoale...

nu-mi mai place locul asta de munca. prea multe intrigi, prea multe persoane cu enshpemii de fetze, prea mult stres, prea multa tensiune, prea multe ore suplimentare-evident neplatite, prea multe nedreptati... prea multe responsabilitati care raman ale nimanui si se dau cu nemiluita unor alte persoane mult prea incarcate...

imi pare rau doar ca am cativa colegi/colege de birou care sunt oameni adevarati. si care-mi sunt dragi din tot sufletul. doar ca si ei stau in aceeasi mocirla... si se confrunta cu aceleasi probleme.

m-am saturat, da' adevarul este ca asta merit. m-am complacut in rahatul asta de prea mult timp. am zacut in rahatul asta fara sa iau nici o masura, fara sa fac nici un efort sa ies din el.

ba mai mult, am refuzat doua joburi in tot acest timp.in ultimii doi ani. doua joburi la care nici macar nu am facut eforturi sa depun cv-uri, sa merg la interviuri cu zeci de alti candidati... dimpotriva. am fost sunata si mi s-a oferit de lucru. bani mai multi, locuinta de serviciu, etc. ce-o fi fost in capul meu????

deci??? nu asta merit???? ba da!!!!! stai carmen si sufera. lucreaza pana seara tarziu ca o sa-i ridice astia statuie. "din rahat" vorba unei colege...

acum doua luni jumate mi s-a facut un referat cu o propunere de sanctiune disciplinara, total nejustificata, pentru ca nu mi-as fi indeplinit o obligatie de serviciu prevazuta de o anumita nota interna. s-a convocat o comisie disciplinara care a judecat "cazul". am demonstrat ca eu mi-am indeplinit obligatiile prevazute de nota interna respectiva, dar oricum am primit o penalizare de 10% din salariul pe o luna de zile. penalizare care ar fi trebuit sa-mi fie retinuta in luna urmatoare. dar... de ce sa mi-o retina in luna respectiva, cand conducerea stia ca eu peste doua luni particip la un inventar unde se fac ore suplimentare la greu (de altfel singurele ore suplimentare care se platesc) asa ca mi-au aplicat penalizarea de 10% in luna aceasta, cand mi s-au pus pe statul de plata si orele suplimentare.. ca de... tre' sa castige si ei mai mult, nu? daca procentul se aplica la o suma mai mare... RAHAT!!!!!

oricum, imi dau termen o luna, maxim doua sa-mi gasesc alt job. daca nu... oricum vreau sa plec. in cel mai rau caz(sau poate cel mai bun?) plec din tara...

n-am fost niciodata adepta muncii in strainatate, dar sincer, pentru ce sa muncesti dom'le in tara asta cand aproape nu-ti ajung banii de la o luna la alta??? ce vise de familie, copii , casa si alte minuni de genul asta???? aici??? poate daca esti director general la vreo firma, sau daca esti vreun afacerist. altfel, stai si muncesti pe plantatia nu stiu cui, n-ai timp de viata personala, da' faci cariera!!! :)))))))

sa ma scuteasca de textele astea... m-am saturat si de cariera si de tot ceea ce implica o cariera intr-o companie nationala in romania. n-o fi in toate firmele la fel, dar din ce discutii aud in jurul meu, diferente prea mari nu sunt, iar exceptiile sunt cam putine (si astea intaresc regula, nu? )

hai, ca iar aberez si iar se va trezi nu stiu cine sa zica ca n-am nimic de spus...

da' inchei cu o dedicatie explicita pentru toti cei care ma enerveaza:

moon river-breakfast at tiffany´s

sâmbătă, 9 octombrie 2010

zilele astea mi-a lipsit inspiratia, asa ca o sa mai postez muzica... :)

daca tot ploua afara... hai sa cantam si sa dansam in ploaie :)

miercuri, 6 octombrie 2010

si obligatoriu sa fim indragostiti, sau sa fim pe cale de... a ne indragosti... ;)


nu sunt eu.... :)

luni, 4 octombrie 2010

ma amuza, distreaza, nedumereste (nici nu pot sa gasesc un cuvant potrivit, pentru ca nu intentionez sa fiu rautacioasa si nici nu as vrea sa fiu inteleasa gresit ) incercarea unor persoane de a nega una-alta.
incercarea unor persoane de a pretinde ca sunt nelimitati in exprimare, ca exprima exact ceea ce vor fara sa simta nevoia de a se ascunde sub vreun pseudonim (a se intelege blog ¨anonim¨).

HEI, nu-i nimic anormal, ciudat, rusinos, etc, sa scrii ce-ti trece prin minte pe un blog care nu-ti poarta numele. ba sunt chiar interesante blogurile care nu iti dezvaluie identitatea persoanei. nu-i nimic ciudat sa ai unul, doua sau trei bloguri, daca asta iti face placere.

e mai usor sa scrii tot ce-ti trece prin minte sau sa aberezi pe blogul tau daca blogul nu-ti poarta numele; si asta nu  pentru ca te-ai autocenzura, ci efectiv e ceva de genul ca... uneori e mult mai usor sa spui unui strain ce ai pe suflet decat unui cunoscut.

daca vrei sa cred ca respectivul blog nu e blogul tau, pot sa te mint si sa spun ca te cred... :)
dar stii ca mie nu-mi place sa mint...
asa ca...
pot sa-ti spun ca-mi place si celalalt blog al tau, exceptand unele postari care m-au ¨inghetat¨.

iar ¨poaza¨ cu scaietii este cireasa de pe tort! ;)

27 septembrie

luni, 27 septembrie 2010

azi am aprins lumanari la mormantul unei persoane extrem de dragi sufletului meu...

Doamne... niciodata florile de pe el n-au fost atat de frumoase!
parca o vedeam pe ea in fiecare floare...
si parca fiecare floare se pregatea sa-mi spuna la multi ani pentru maine...

iar eu nu pot decat sa plang... 
pentru ca ea nu mai e aici sa-mi spuna asta personal.
pentru ca ea nu mai e aici sa-mi vorbeasca cu drag, sa ma imbratiseze si sa faca sa-mi dispara pe loc toate grijile...

Am invatat....

miercuri, 22 septembrie 2010

"Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi

Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
......
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate

Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
.........
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata

Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu,
nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.

Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten,
oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
......
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
.......
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
........
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama,
unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile."

Octavian Paler -Am invatat.... (fragmente)

cred / nu cred

marți, 21 septembrie 2010

nu cred in resemnare.
nu cred in chestii de genul "eu n-am noroc", "eu nu pot".
cred ca viata noastra depinde in foarte mare masura de noi.
Doamne-Doamne nu ne-a desenat fiecaruia un destin de genul "tu vei fi bogat", "tu vei fi sarac", "tu vei fi fericit", "tu vei fi trist".

in viata noastra este plin de intersectii in care alegem singuri in ce directie sa viram...
nu putem da vina pe altii pentru ceea ce ni se intampla si nici nu avem de ce sa asteptam de la ceilalti sa ne rezolve problemele.
nu putem sa-i facem pe altii responsabili de fericirea sau nefericirea noastra.
suntem singurii responsabili.

sta in puterea noastra sa alegem cum vrem sa fim.
trebuie sa gasim in noi forta necesara pentru asta.
cu siguranta nu e tocmai usor...

cred ca nimic in viata nu este intamplator. 

cred ca totul se intampla cu un anumit motiv.
oamenii care apar in viata noastra, ceea ce ni se intampla, totul are un sens.
nu trebuie decat sa deschidem ochii, sa ne deschidem sufletul si sa vedem ceea ce este de vazut.
sa invatam ceea ce este de invatat.
si sa mergem inainte. sa inaintam. noi alegem cum.
sa nu ne afundam in noroi. sau sa ne afundam daca asta ne ajuta.
sau sa trecem prin el bucurosi.
bucurosi ca am mai invatat ceva.
bucurosi ca avem o experienta in plus.

daca eu am aparut in viata cuiva a existat cu sigurantă un motiv.
daca cineva a apărut in viata mea a existat cu sigurantă un motiv.

trebuie doar sa vedem dincolo de aparente.  :)

pentru descretit fruntile :)

vazusem filmuletul asta mai  demult, iar azi l-am regasit pe pagina de fb a cuiva.

mi se pare dragutz. parca toamna nu mai e la fel de rece. :)


si totusi...

luni, 20 septembrie 2010

si totusi, in acest sfarsit de saptamana n-am fost prietena cu toamna...
m-am suparat putin pe ea.
stie ea de ce...
a plouat.
hmm... mie imi place ploaia in general.
dar a plouat si a fost frig.
a plouat si mi-a fost frig.
pana in suflet...

septembrie

miercuri, 15 septembrie 2010

si uite asa...
a venit si septembrie cu toamna mea draga.
draga... de ce draga?
pentru ca imi place.
trecand peste zilele reci...
nebunia de culori, galben, rosu, ruginiu...
frunzele care se astern prin parcuri.
frunzele care se astern prin paduri.
totul mi se pare atat de frumos...
totul mi se pare atat de romantic...

sunt o visatoare.
imi place sa visez cu ochii deschisi.
imi place sa vad alb acolo unde altii vad negru.
imi place sa sper.
imi place sa cred in oameni.
imi place sa cred in oamenii de langa mine.
imi place sa cred in sinceritate.
imi place sa cred in viata.
imi pace sa cred in fericire.
imi place toamna asta.
imi place fiecare toamna.
chiar daca fiecare toamna imi aduce un an in plus pe chip. :)
imi place viata.
imi place sa iubesc.
imi place sa fiu iubita.
ador sa fiu indragostita...

da... sunt o visatoare!

 

de ce?

de ce m-ai lasat sa te uit?

oare ce-a fost in capul tau?

Eskobar - Fly On The Wall

vineri, 10 septembrie 2010

imi place asa mult melodia asta!
imi da o stare de liniste.


vise

sâmbătă, 4 septembrie 2010

am visat joi noaptea ca am murit...
foarte ciudat visul...
am simtit efectiv cum iese viata din mine..
parea extrem de real.
culmea este ca nu m-am panicat.
m-am trezit din somn, ce-i drept, dar nu cu transpiratii reci si chestii de genul si nici cu vreo senzatie de frica. drept sa spun n-am mai simtit senzatia de frica de mult timp...

visul asta mi-a starnit putin curiozitatea si am cautat pe net interpretari date viselor.
si am gasit o interpretare pentru visul meu, interpretare care suna cel putin interesant...

"Moartea ta inseamna ca o etapa din viata ta a luat sfarsit. Vei avea parte de mari schimbari si vei lasa trecutul in urma."

hmm...
astept schimbarile.
cele mari.
:))




secret garden

joi, 2 septembrie 2010

mi-a sarit somnul... :)

om fain?

stateam zilele trecute de vorba cu un prieten.
vorbeam despre diverse.
despre oameni.
despre oamenii de langa noi.
despre oamenii care nu sunt langa noi.
eu am folosit cred expresia de "om fain".
el mi-a retezat-o destul de rapid...

"nu exista oameni buni si rai...ai o varsta...ar trebui sa stii asta
om fain...deja mi se face rau cand aud descrierea asta...
nu exista nici fain nici nasol...
exista iti place sau nu iti place"

ma tot intreb... are dreptate? 
eu as putea sa fiu om fain pt cineva....? si nasol pentru altcineva...?
doar pentru ca o persoana ma place si cealalta nu?
posibil...

dar daca o persoana mi se pare om fain inseamna ca imi place? depinde in ce fel.
si daca o persoana pe care o plac la un moment dat nu imi mai place inseamna ca a devenit pt mine un om nasol? nu neaparat. depinde in ce fel am placut persoana respectiva.
da... complicat.
si mi-e cam somn...

fluturasi in stomac?

miercuri, 1 septembrie 2010

sambata seara m-am intalnit cu cativa prieteni de suflet pe o tesasa in unirii.
frig cu tzurtzuri as putea spune.
noroc ca eu am primit o patura de la bar... :) vorbesc serios.
dar trecand peste frig,  a fost o seara foarte faina.
am ras cu lacrimi.

ceea ce mi-am amintit si reamintit zilele astea, ceea ce m-a binedispus mereu, a fost o gluma facuta de unul dintre baieti...
ceva de genul  "fluturasi in stomac? daca simti asa ceva, sa stii ca aia nu's fluturasi... e helicobacter!!! "

da' oameni buni.. e helicobacter! mereti de va tratati. :)))))

Minulescu

joi, 26 august 2010

pentru ca imi place minulescu foarte mult, pentru ca mai cunosc cel putin o persoana extrem de sensibila la poeziile lui m-am gandit sa pun aici o poezie de-a lui.

ti-o dedic tie... ca sa vad daca mai treci pe aici. :)

Ion Minulescu - Acuarelă


În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.


În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă…


În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână…


satul meu natal.. danesti, maramures

marți, 24 august 2010

 azi am gasit doua linkuri care mi-au umplut sufletul de bucurie.

asta e satul meu natal... bucurati-va si voi.
n-as putea vreodata sa-l descriu atat de amanuntit si atat de frumos.

http://www.romania-natura.ro/node/153

http://www.romania-natura.ro/sites/default/files/revista_natura_romaniei_nr_8_2008.pdf

o sambata minunata!

astea  sunt peripetiile care au urmat in continuarea diminetii frumoase... :) 
scrise tot in 12 iunie.


dimineata incepuse frumos..
dar cum ceea ce e frumos nu dureaza o vesnicie... partea frumoasa dureaza pana la vreo 10 si ceva.

dupa care....
o sun pe oana.
"mergem pe afara, undeva unde gasim soare, umbra si apa?"
e de acord, la ora 11 si ceva plecam din timisoara cu destinatia malul timisului.

mergem spre mosnita. nu o luam spre urseni ca alta data ci incercam alta locatie.
undeva dupa albina. pe dreapta. intram pe un drum de pamant. mergem 100 m.maxim 100.
o balta imensa, mlastinoasa. loc pentru o masina in stanga (de ocolit). doar ca era o portiune cam "adancita" . primul instinct mi-a spus "nu", dar n-am tinut cont de el si am mers mai departe.(cineva cred ca ar trebui sa-mi repete mai des ca trebuie sa urmez primul instinct :)  )

binenteles ca ramanem blocate acolo, cu masina sprijinita pe tot ce se putea, mai putin pe roti, cum era normal... :)

iau telefonul. sun prima persoana care imi vine in minte (pt sfaturi, pt a-mi spune of-ul). adica pe el. :) n-are semnal sau are el inchis.

alte cateva masini de-a lungul raului.
una nu se incumetase sa treaca de balta respectiva, altele trecusera.

viteza pe la posesorii lor, "va rog... am ramas blocate... bla-bla..."
oamenii se ofera sa ajute.

un personaj de treaba, care soseste primul, are cablu de remorcare.
mie imi lipseste piesa aia de metal care se infileteaza intr-o alta chestie cu filet din bara masinii, in care ar trebui prins cablul de tractare. cheia de tractare cum ar spune barbatii. ;)

bun.

ce facem?
hai sa prindem de altceva.
am si gasit repede.
in arcul de suspensie de la roata din dreapta spate.
bineinteles ca dupa doua smucituri sare arcul... :)))

eu rad acum, dar atunci radeam a jale...

deja era ora 2 si un sfert.
il sun pe lucian, un coleg, care are masina exact ca si a mea sa-l rog sa ma ajute.
vine cu piesa care-mi lipsea (aia pt tractare- sunt femeie, nu va suparati ca nu stiu cum se numeste)

nu stiu pe cine sa mai sun, sa cer sfaturi tehnice...
imi amintesc ca taica-meu e mecanic... :)))
il sun. ii povestesc repede, il intreb daca pot pleca cu arcul smuls pana la primul service. incepe sa-mi explice, dar se opreste brusc ca sa ma certe putin.. "cum te-ai gandit sa prinzi cablul ala de arcul de suspensie?"

recunosc, eu am propus asta, dar dintre atatia barbati cati erau pe langa mine de ce nu a spus nimeni ca nu e ok? hm.. cred ca se pricepeau si ei.. ca sa nu mai spun ca unul dintre domni a vrut sa legam cablul de rezervor... iar mie mi s-a parut mai "safe" arcul... :))

bun.

sun un alt coleg. il intreb unde e cel mai apropiat service si cat costa sa vina o platforma sa ma ridice de acolo. (asa mi-a recomandat tata!!!- si am vazut mai tarziu ca avea perfecta dreptate.. multumesc!)
"600 lei". "cat?" si ma gandesc... eu numai ce am aruncat (din greseala, evident) 200 euro la gunoi sapt trecuta( frumos, intr-un plic, nu oricum)

colegul meu merge la un service sa se intereseze. ma suna si imi zice ca platforma costa 150 lei. "oau!!! ioi, vai, da' macar e super-oferta" :))) doar ca deja e 2 si ceva iar mecanicii lucreaza pana la 3.. telefoane, rugaminti sa astepte mecanicul, etc...

vine platforma. masina  mea e urcata ca o printesa care este pe platforma.  baiatul de la volan imi spune ca daca arcul e rupt ma costa vreo 150 euro arcul.
hmm... evident ca iar ma gandesc la aialalti 200 aruncati la gunoi... :)

ajungem in final la service. eu toata mazgalita pe brate, picioare, de la incercarile mele de a vedea ce se intampla pe sub masina.. :))  arcul nu e rupt. e doar desfacut. (doamne multumesc!-adevarul este ca oana incepuse sa se roage pentru asta cand a auzit pretul... oana esti o scumpa!)
e pus la loc.
toata lumea fericita.
si eu. dar eu cu 220 lei mai putin in portofel.
deja e ora 4 jumate.

hmm... daca am fi stat tot timpul asta la soare-umbra-apa sigur faceam insolatie, nu?
asa ca ... cineva a avut grija de noi. "dar noi nu ne mai bronzam??"

evident ca ne-am intors la timis. :))))

nu va speriati!!!

intr-un loc mult mai usor accesibil, de unde ne-am intors in siguranta, bronzate doar in portiunile unde ne-a vazut soarele cat timp ne invarteam pe langa masina... :)))

amintiri

mi-am amintit acum, ca in urma cu 4-5 ani niste prieteni de-ai mei au fost in concediu prin maramures.. 
eu n-am reusit sa-mi iau concediu din pacate, sa-i fi plimbat pe meleagurile natale. 
atunci inca mai traia si mama mea... 
i-am rugat sa se opreasca la mine in sat. mami era mereu bucuroasa de oaspeti, mai ales daca era vorba despre prietenii copiilor ei. :) 
si gatea dumnezeieste... din pacate nu s-au oprit, dar unul dintre ei, un prieten foarte drag mi-a zis ca este aproape convins ca a vazut-o in sat, in timp ce ei treceau pe acolo. :) 
si tot el mi-a spus, dupa cateva zile de hoinarit prin maramures: "acum inteleg de ce ai asa un suflet fain... mandru-i maramuresu'- ca si tine" 

nu stiu de ce mi-am amintit asta acum. 
poate pentru ca ma gandeam ca sunt singura desi dupa cum se vede, prietenii imi spun ca sunt ok. 
poate pentru ca ma gandeam la mama mea. 
poate pentru ca ma gandeam la casa, la "acasa", la ceea ce iti da senzatia de "acasa" chiar daca nu esti neaparat in casa ta.
poate pentru ca ma gandeam la oamenii faini din maramures si la oameni faini in general. 
poate pentru ca ma gandeam ca avem de putine ori ocazia sa intalnim oameni faini in viata noastra. 
poate pentru ca ma gandeam ca de multe ori, cand ii avem aproape nu stim sa-i apreciem. 
de ce? 
poate pentru ca avem impresia ca este normal sa fie asa si ca ei ne vor fi aproape mereu. 

la fel am avut si eu impresia cu mama mea...
am crezut ca ea va fi mereu aproape de mine, gata sa sara oricand la dispozitia mea, la cel mai mic semn al meu. din pacate lucrurile nu stau asa in viata reala. 
mi-e dor de ea... 
mi-e dor de ea si in acelasi timp parca nu ma gandesc destul de des la ea. 
cu toate ca in momentele in care trebuie sa iau o decizie extrem de importanta, in momentele in care imi este foarte greu, ma intreb de fiecare data... oare mami ce mi-ar fi spus acum? cum m-ar fi incurajat? 
o mamă este.... mamă
nimic nu poate  sa o inlocuiasca vreodata. 
nimic. 
habar n-aveti voi cei care inca le aveti alaturi... 
nici eu n-am stiut. 
nici eu n-am apreciat destul. 
si daca stau sa ma gandesc.. e firesc... 

na... ca am ajuns sa plang acum...

da, ma gandesc la ea atunci cand trec prin momente foarte grele asa cum de obicei ne gandim la doamne-doamne doar cand avem nevoie de el. 
ma intreb daca este suparata pe mine. 
nu cred. 
nu putea sa stea suparata pe noi indiferent ce tampenii faceam eu si fratele meu. 
la fel cum nici eu nu pot sta suparata pe cineva  prea mult timp, indiferent cine ar fi persoana si indiferent cu ce m-ar fi suparat.


uneori sunt eu suparata pe ea si pe tatal meu ca m-au invatat sa am prea mult bun simt pentru lumea in care traim, ca m-au invatat sa fiu buna, ca nu m-au invatat deloc sa fiu rea, ca nu stiu sa fiu rea. 
dar imi trece repede, ca na...  asta e tiparul dupa care am fost croita... 
nu stiu sa fiu rea, asta e.. 
incerc sa  ma inconjor de oameni asemeni mie (ma refer la prieteni) si totul e ok. 


sau asa ar trebui sa fie.


si daca tot am vorbit de mama mea, o sa postez si cateva poze mai vechi cu ai mei parinti...


cu tata
parintii mei erau nasi. am avut si eu rochie lunga... :)
imi placeau bomboanele de pe brad

sfarsit de saptamana

luni, 23 august 2010

vantul adie usor, se aud greierii... daca as inchide ochii mi-as imagina ca sunt in mijlocul naturii, departe de lume.
dar... nu sunt decat in mijlocul camerei mele, acasa, gandindu-ma la sfarsitul de saptamana care tocmai a trecut, un sfarsit de saptamana relativ frumos.

cea mai mare bucurie a fost ca am reusit (cu mare greutate ce-i drept) sa gasesc sambata o persoana care sa aiba chef de o plimbare cu bicicleta. da, mi-am cumparat bicicleta!!! :))) si ardeam de nerabdare sa merg putin cu ea. toti prietenii care au biciclete ba erau plecati din oras, ba n-aveau chef... dar pana la urma, un prieten fara bicicleta a inchiriat una si ne-am plimbat putin (Lipovei-Dumbravita-Padurea Verde-Muzeul Satului)

ups.. nu merg prea bine... :)
ce faci? fotografiaza  bicicleta..

pacat ca nu se vede mai bine bicicleta in pozele astea.. este ffff faina. bijuterie. :) mi-e draga... ;)

oameni si oameni

sâmbătă, 21 august 2010

sunt oameni pe care-i intalnim si care trec prin viata noastra de parca nu i-am fi cunoscut vreodata.
sunt oameni pe care-i intalnim si care trec prin viata noastra altfel. lasand ceva in urma lor. un parfum, o senzatie, sentimente.
sunt oameni pe care-i intalnim si care ne determina sa privim viata altfel.
sunt oameni pe care-i intalnim si despre care nu vrem sa ne amintim ca i-am cunoscut vreodata.
sunt oameni pe care-i intalnim si care ne vor ramane mereu dragi, indiferent de cararile pe care mergem fiecare dintre noi.
sunt oameni pe care i-am intalnit si care ne aduc un sentiment, o senzatie foarte faina atunci cand ni-i amintim. astia sunt oamenii faini din viata noastra. 

sunt oameni si oameni. sunt momente si momente.
intersectari la momentul potrivit.
intersectari la momentul nepotrivit.

dar indiferent daca e sau nu momentul potrivit, oare de cate ori am simtit fiecare dintre noi, atunci cand am cunoscut o persoana ca suntem pe aceeasi lungime de unda? de cate ori am simtit ca avem ce sa vorbim cu persoana respectiva, ca putem sta ore intregi cu ea de vorba fara sa apara acele momente penibile cand nu spune nimeni nimic? sau de cate ori am simtit ca inclusiv in momentele de liniste celalalt vorbeste? prin gesturi, priviri... de cate ori ne-am simtit bine noi cu noi in compania unei anumite persoane, fara sa incercam sa parem altfel decat suntem defapt? de cate ori am simtit ca am gasit sentimentul de "liniste" sufleteasca langa o anumita persoana? in toata agitatia care ne inconjoara, in toata graba si viteza cu care ne traim viata si care ne caracterizeaza aproape fiecare zi, de cate ori am avut sentimentul ca vrem sa ne oprim langa o anumita persoana?

mie nu mi s-a intamplat de multe ori in viata asta. poate intr-o alta viata mi se va intampla mai des. :)
glumesc. important este sa ti se intample macar o data. si sa ramana.

multumesc!

miercuri, 18 august 2010

azi un om deosebit mi-a facut ziua minunata!
stie el cine, stie el de ce. 
se mai rataceste din cand in cand si pe blogul asta mic.
multumesc!

maramures.. plai cu flori (vorba cantecului)

luni, 16 august 2010

ieri m-am intors de acasa. drum destul de lung si in lucru, dar mi-au tinut companie pe drum Bob Marley, Dennis Ferrer, Robbie Williams si Leonard Cohen.  m-a prins o furtuna infernala prin oradea. parca era noapte si totusi nu era decat 7-8 seara. nu vedeai la 10 m in fata aproape nimic. turna cu galeata.



plecasem destul de tarziu de acasa pentru ca de dimineata, avand in vedere ca era Sf.Maria, tatal meu a venit cu ideea sa mergem la Barsana la manastire. Eram destul de obosita si as fi vrut sa ma odihnesc... as fi vrut sa merg, dar parca nu... pana la urma am zis ok, hai sa mergem. am plecat o trupa intreaga, cu doua masini. drum de o ora si ceva, caldura mare afara, in masina relativ ok.







pe drum am avut ocazia sa privesc si sa admir din nou oamenii locului.


 



in maramuresul istoric, "peste deal" cum spunem noi morosenii, localnicii se imbraca inca in port popular. o multime de fete frumoase, baieti mai putini  :)  batranei, batranele imbracate "de sarbatoare".
case frumoase, cu porti imense de lemn.


 

in sfarsit ajungem la destinatie. nebunie. aglomeratie. urasc aglomeratia. lumea totusi nu se imbulzeste, in concluzie morosenii mei sunt oameni civilizati. ;)








manastirea, tot ansamblul de cladiri mai exact este extrem de frumos si ingrijit.


la slujba am fost atenta, dar nu suficient de mult. eram preocupata sa fac cate o fotografie oamenilor interesanti pe care ii vedeam si locurilor. 
alexandra
caldura mare...

luiza si georgiana
vreau si eu fotografie!

maria













l-am intalnit si pe profesorul meu de matematica din generala. par alb integral.  un om deosebit!







dar cel mai mult mi-a placut in bisericuta, unde era liniste si pace. numai bine sa-l rogi pe Doamne -Doamne una-alta.