pentru ca imi place minulescu foarte mult, pentru ca mai cunosc cel putin o persoana extrem de sensibila la poeziile lui m-am gandit sa pun aici o poezie de-a lui.
ti-o dedic tie... ca sa vad daca mai treci pe aici. :)
Ion Minulescu - Acuarelă
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.
Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă…
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă…
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână…
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână…
6 comentarii:
"Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână…"
pot spune ca iubesc versurile astea.. sper sa am si eu langa mine un batranel care sa ma tina de mana cand o sa ajung o jucarie stricata. :)
vai vai! faci comentarii singurica la propriile postari? esti haioasa! sunt sigur ca apare batranelu ala, pana sa te strici...
:))) pai daca nu comenteaza nimeni...
fac si eu trafic. :)))
da' as prefera sa apara mai repede.
cat inca nu e nici el tocmai batranel si cat mai sunt si eu in stare de functionare. :)
Multumesc pentru dedicatie, mi-am adus aminte de momentul in care am varsat o lacrima dupa o poezie scrisa de el... parca a trecut o vesnicie de atunci ... eram atat de copil... cautam o fata deosebita si n-am vazut ca era atat de aproape de mine in fiecare zi, am trecut pe langa ea, iar cand am inceput s-o descopar era deja prea tarziu...
da, eram copii. si tu si eu. :)
Trimiteți un comentariu