:))

Am gasit textele de mai jos pe un site. M-am amuzat putin, asa ca m-am gandit sa vi le arat si voua.



Atunci când ai nevoie să descui o uşă, cu mâinile ocupate de zece pungi mari şi grele… cheia se va afla în buzunarul opus mâinii pe care cu greu ţi-ai eliberat-o. (Legea Degeabasuni)

Când ai mâinile pline de unsoare începe să te gâdile nasul. (Legea Nasuvreauntura)

Când ţi se pare că totul merge foarte bine…. e pentru că ai trecut cu vederea ceva important. (Legea imitragpalme)

Dacă reuşeşti să-ţi păstrezi calmul când toţi din jurul tău sunt disperaţi… e pentru că nu ai priceput pe deplin gravitatea problemei. (Legea incanapicatmoneda )

Problemele nu se creează, nici nu se rezolvă, ele doar se transformă! (Legea astanueviata)

Vei ajunge fugind la telefon exact cât să mai auzi cum cineva închide receptorul. ( Legea ghicicineafost )

Mereu sunt două filme bune pe două programe diferite la televizor… .dar mereu la aceaşi oră. (Legea isibatjocdenoi )

Probabilitatea de a te păta în timpul mesei creşte direct proporţional cu necesitatea de a-ţi păstra haina curată! (Legea numaiflescai)

Orice corp omenesc scufundat într-o vană făcând o baie relaxantă cu spumă face să sune telefonul! (Legea cinesunaloraasta)

Orice corp omenesc aşezat pe WC face să sune soneria de la intrare! (Legea nicisamacacinlinistnupot)

Viteza vântului creşte direct proporţional cu preţul coafurii recent făcute! (Legea chelulnuseagita)

Dacă, după mulţi ani, te decizi şi arunci ceva ce nu ai folosit demult….. Nu vor trece nici trei zile şi vei avea absolută şi urgentă nevoie exact de acel obiect! (Legea samibagpiciorul)javascript:void(0)

Mereu când ajungi punctual nu va fi nimeni să te vadă, dar când întârzii doar 5 minute…. vor fi toţi deja prezenţi … şi toţi se vor uita la ceas şi vor clătina din cap! (Legea namaripilapicioare)

"imi place viata mea" :)

zambesc!

tocmai mi-a facut cineva cadou o melodie..

lectii... de la copii

azi, in trafic, coloana luuuunga, la o intersectie.
un baietel curat, ingrijit, avea mai multe buchete de brandusi in maini.
incerca sa castige si el niste bani cu ele.
mergea de la masina la masina, dar nu-si gasea clienti.

se opreste si la mine. aveam geamul inchis.
ii fac semn zambind politicos, ca nu vreau.
pleaca mai departe, dar imediat se intoarce.
imi face semn, zambind la fel de politicos sa deschid geamul.
deschid geamul. imi zice ceva de genul "stiu ca nu vrei florile, dar eu vreau sa-ti dau tie un buchet... " mi-l intinde foarte dragut, eu raman evident surprinsa, iau buchetul si bineinteles simt ca vreau sa-i dau si eu ceva in schimb.
ii zic "stai sa-ti dau si eu ceva..."

de obicei am dulciuri sau tot felul de jucarii micute prin masina, special pentru copiii pe care-i intalnesc cu diferite ocazii. imi face placere sa-i vad cum se bucura cand primesc cate ceva, bucuria aceea sincera de copil inocent...

de data asta nu am nimic. scot 2 lei din poseta si-i dau. se bucura si-mi multumeste cu un zambet adorabil, sincer, intins pe toata mutrisoara...

am plecat mai departe gandindu-ma cat de inteligent a fost copilul.
gandindu-ma ce mult conteaza sa vorbesti frumos si sa dai energie pozitiva oamenilor din jur, ca sa primesti exact aceeasi energie pozitiva la randul tau...
nu trebuie decat sa oferi neconditionat ca sa primesti la randul tau ceea ce-ti doresti.

copilul asta mi-a dat o lectie pe care nici un adult nu mi-a dat-o pana acum.
cu zambetul pe buze.

oare de ce suntem noi, adultii, atat de des rai, ironici si plini de orgolii?

n-am somn...

incerc sa dorm de o ora si nu reusesc...

ma gandesc la saptamana care se apropie de sfarsit. hm.. am avut o saptamana de rahat la munca. de RAHAT. asa, scris cu majuscule. vreo cateva momente in care am urlat la cateva persoane... nevinovate... da' na' tre' sa-si verse fiecare nervii pe cineva. alte cateva momente si mai nasoale...

nu-mi mai place locul asta de munca. prea multe intrigi, prea multe persoane cu enshpemii de fetze, prea mult stres, prea multa tensiune, prea multe ore suplimentare-evident neplatite, prea multe nedreptati... prea multe responsabilitati care raman ale nimanui si se dau cu nemiluita unor alte persoane mult prea incarcate...

imi pare rau doar ca am cativa colegi/colege de birou care sunt oameni adevarati. si care-mi sunt dragi din tot sufletul. doar ca si ei stau in aceeasi mocirla... si se confrunta cu aceleasi probleme.

m-am saturat, da' adevarul este ca asta merit. m-am complacut in rahatul asta de prea mult timp. am zacut in rahatul asta fara sa iau nici o masura, fara sa fac nici un efort sa ies din el.

ba mai mult, am refuzat doua joburi in tot acest timp.in ultimii doi ani. doua joburi la care nici macar nu am facut eforturi sa depun cv-uri, sa merg la interviuri cu zeci de alti candidati... dimpotriva. am fost sunata si mi s-a oferit de lucru. bani mai multi, locuinta de serviciu, etc. ce-o fi fost in capul meu????

deci??? nu asta merit???? ba da!!!!! stai carmen si sufera. lucreaza pana seara tarziu ca o sa-i ridice astia statuie. "din rahat" vorba unei colege...

acum doua luni jumate mi s-a facut un referat cu o propunere de sanctiune disciplinara, total nejustificata, pentru ca nu mi-as fi indeplinit o obligatie de serviciu prevazuta de o anumita nota interna. s-a convocat o comisie disciplinara care a judecat "cazul". am demonstrat ca eu mi-am indeplinit obligatiile prevazute de nota interna respectiva, dar oricum am primit o penalizare de 10% din salariul pe o luna de zile. penalizare care ar fi trebuit sa-mi fie retinuta in luna urmatoare. dar... de ce sa mi-o retina in luna respectiva, cand conducerea stia ca eu peste doua luni particip la un inventar unde se fac ore suplimentare la greu (de altfel singurele ore suplimentare care se platesc) asa ca mi-au aplicat penalizarea de 10% in luna aceasta, cand mi s-au pus pe statul de plata si orele suplimentare.. ca de... tre' sa castige si ei mai mult, nu? daca procentul se aplica la o suma mai mare... RAHAT!!!!!

oricum, imi dau termen o luna, maxim doua sa-mi gasesc alt job. daca nu... oricum vreau sa plec. in cel mai rau caz(sau poate cel mai bun?) plec din tara...

n-am fost niciodata adepta muncii in strainatate, dar sincer, pentru ce sa muncesti dom'le in tara asta cand aproape nu-ti ajung banii de la o luna la alta??? ce vise de familie, copii , casa si alte minuni de genul asta???? aici??? poate daca esti director general la vreo firma, sau daca esti vreun afacerist. altfel, stai si muncesti pe plantatia nu stiu cui, n-ai timp de viata personala, da' faci cariera!!! :)))))))

sa ma scuteasca de textele astea... m-am saturat si de cariera si de tot ceea ce implica o cariera intr-o companie nationala in romania. n-o fi in toate firmele la fel, dar din ce discutii aud in jurul meu, diferente prea mari nu sunt, iar exceptiile sunt cam putine (si astea intaresc regula, nu? )

hai, ca iar aberez si iar se va trezi nu stiu cine sa zica ca n-am nimic de spus...

da' inchei cu o dedicatie explicita pentru toti cei care ma enerveaza:

moon river-breakfast at tiffany´s

zilele astea mi-a lipsit inspiratia, asa ca o sa mai postez muzica... :)

daca tot ploua afara... hai sa cantam si sa dansam in ploaie :)

si obligatoriu sa fim indragostiti, sau sa fim pe cale de... a ne indragosti... ;)

nu sunt eu.... :)

ma amuza, distreaza, nedumereste (nici nu pot sa gasesc un cuvant potrivit, pentru ca nu intentionez sa fiu rautacioasa si nici nu as vrea sa fiu inteleasa gresit ) incercarea unor persoane de a nega una-alta.
incercarea unor persoane de a pretinde ca sunt nelimitati in exprimare, ca exprima exact ceea ce vor fara sa simta nevoia de a se ascunde sub vreun pseudonim (a se intelege blog ¨anonim¨).

HEI, nu-i nimic anormal, ciudat, rusinos, etc, sa scrii ce-ti trece prin minte pe un blog care nu-ti poarta numele. ba sunt chiar interesante blogurile care nu iti dezvaluie identitatea persoanei. nu-i nimic ciudat sa ai unul, doua sau trei bloguri, daca asta iti face placere.

e mai usor sa scrii tot ce-ti trece prin minte sau sa aberezi pe blogul tau daca blogul nu-ti poarta numele; si asta nu  pentru ca te-ai autocenzura, ci efectiv e ceva de genul ca... uneori e mult mai usor sa spui unui strain ce ai pe suflet decat unui cunoscut.

daca vrei sa cred ca respectivul blog nu e blogul tau, pot sa te mint si sa spun ca te cred... :)
dar stii ca mie nu-mi place sa mint...
asa ca...
pot sa-ti spun ca-mi place si celalalt blog al tau, exceptand unele postari care m-au ¨inghetat¨.

iar ¨poaza¨ cu scaietii este cireasa de pe tort! ;)