ploaia care a venit...

miercuri, 4 august 2010

m-am născut in septembrie.

probabil ăsta este motivul pentru care iubesc atat de mult ploaia. imi place efectiv. in special ploile de vară. calde si cu picături mari-mari.

azi trebuia sa-mi iau masina de la revizie. din păcate nu a fost gata si am primit alta in schimb. nu-mi place să conduc alte masini decat a mea. ăsta a fost si motivul pentru care după ce am parcat masina in fata blocului am plecat pe jos sa fac cumpărături de la un supermarket. imbrăcată intr-o rochită de panză... afară cerul plin de nori. si mă gandeam... cum ar fi să mă prindă ploaia...?

si cum se spune că.. dacă iti doresti ceva cu adevărat... pană la urmă se intamplă...  a venit si ploaia, exact cand am iesit din supermarket. cu o plăsută ecologica pe umăr, pictată de către mine (mare artistă :)))  ) la un work-shop organizat pe malul begăi mai demult, cand aveam si eu un prieten...drag.

a fost.. nu gasesc cuvinte.. a fost minunat sa simt ploaia cum imi curge pe fată, prin păr, prin haine, pe corp, pană in varful degetelor. mi-am scos sandalele.  pentru ca vroiam să calc prin ploaie, să simt apa, să simt ploaia. si oricum mă incomodau pentru imi alunecau picioarele in ele. :)

am ajuns acasă udă leoarcă, haine, păr, cumpărături, plasă, dar de-a dreptul fericită as putea spune. fericită că pot să mă bucur de ploaie ca si atunci cand eram acasă in maramures, că pot să simt viata din jurul meu, că lumea nu e chiar atat de rea cum ni se pare uneori, fericită că traiesc,  că pot sa sper, că pot sa visez- chiar si la cai verzi pe pereti, fericită că sunt ceea ce sunt, că sunt asa cum sunt si nu altfel, ca am totusi cativa prieteni in jurul meu, că prietenii mei mă iubesc si mă apreciază asa cum sunt si nu incearcă să mă schimbe, fericită că mi-am păstrat sinceritatea si pot sa spun chiar inocenta copilăriei, chiar dacă de multe ori am avut de pierdut din cauza asta, fericită că pot să mă simt copil chiar si la 33 de ani -incă 33 ;) pt putin timp... :))

si ce dacă lumea ascunsă de ploaie pe sub balcoane si prin scări de bloc se uita ciudat la mine? putin imi păsa... or fi spus ca sunt nebună. si ce dacă? fiecare trăieste in lumea lui, fiecare ii priveste pe ceilalti si ii judecă după propriile reguli si principii.

eu, in lumea mea ma simt atat de bine...



12 comentarii:

Calin.Crainic spunea...

frumos...

oana08 spunea...

"lasati ploaia sa ma imbratiseze si destrame-ma vantul,
iubiti-mi liberul dans fluturat peste voi -
genunchii mei n-au sarutat niciodata pamantul,
parul meu nu s-a zbatut niciodata-n noroi!"
:) un pic de "dans in ploaie". keep you posted ;)

Carmen spunea...

multumesc calin. suna ca o incurajare. :)

Adrian spunea...

Ce ciudata e viata uneori... si ma bucur ca exista si oameni speciali, printre care bineanteles esti si tu ! Sau cum spunea cineva ,oameni dragi sufletului meu... Mi-a placut foarte mult...

Carmen spunea...

Adi, ai dreptate, viata e ciudata uneori.. chiar ma intreb cateodata de ce mi se intampla unele chestii.
ne pune in tot felul de situatii, dar asta e.. mai invatam cate ceva si din ceea ce nu facem tocmai bine. stim pt mai tarziu. si e normal sa fie asa. nu putem fi perfecti.

insa... oamenii faini pe care-i intalnim in cale raman intotdeauna aproape de sufletul nostru.

Dia spunea...

Carmencita querida, mai stii ce zgubilitice eram intr-o seara, prin Complex, ude leoarca, in '99 parca... ?!

Carmen spunea...

:)))
dia, daca e sa-mi amintesc de intamplari prin complex, la care am participat amandoua.. o-ho-ho, cate ar fi...
imi amintesc acum, de ex, bataia cu apa din caminul 12, cand noi ne intorsesem de la strand, bataie la care au participat vreo cateva persoane interesante pt noi la momentul respectiv. ;)

Dia spunea...

daaaaaaaa, si un lighean roz plin cu apa......
ce vremuri faine....

Carmen spunea...

da... 20 de anisori si nici o grija. bani de la mama si tata. distractie. invatat din cand in cand. plimbari. indragosteli. :)
hmm.. faine vremuri.

auzi, cred ca tu m-ai invatat multe prostii, sau mai exact am invatat multe prostii impreuna.. :) tigari "more" negre, fitzuicile, chiulitul de la cursurile de dimineatza (doar eu, tu reuseai sa te trezesti), plus altele. ;)

arrowsmaker spunea...

"...in special ploile de vară. calde si cu picături mari-mari."

Imaginează-ţi cum e să te duci la 1 am la marginea unei păduri, pe iarbă, să priveşti stelele pentru o oră, iar din această oră, 10 minute să plouă.

Brusc, cu picături mari, rare şi calde. Căzând, nu pe rochiţa ta din pânză, ci direct pe pielea fierbinte...

Carmen spunea...

hmm... suna extrem de... provocator.

arrowsmaker spunea...

nu a fost provocator... a fost sublim...

stii, am ajuns la concluzia ca... povestind atat de mult despre a simti... ajungi sa uiti sa simti...

in noaptea aia, pentru o ora, dupa multi ani, mi-am amintit cum e sa simti cu adevarat...