o gâză mică

Sunt acasa. Dupa cateva luni buuune, in sfarsit am ajuns acasa. Acasa in Maramures.

Intotdeauna m-am simtit deosebit de bine aici. Parca dispar toate grijile, toate problemele. Oamenii sunt altfel, totul pare mai usor, inclusiv cerul pare mai senin.

Abia am ajuns si am aflat ca Bianca, sotia varului meu,  a nascut. O fetita. Maria. Eram nerabdatoare sa ii vad. Pe Maria, pe Bianca, pe Ovidiu. Cum ajunsesem la 12 noaptea acasa a trebuit sa astept pana a doua zi.  A doua zi am descoperit un ingeras de fetita, atat de dragalasa, atat de... nu gasesc cuvinte. Dormea. Cata liniste si cata seninatate i se citea pe chip! Toata pacea si bunavointa parea sa fi coborat peste coltul acesta al camerei, unde, invelit de dragostea celor din jur dormea linist un pui de om...

Maria

„Astazi am descoperit ceva foarte interesant. Am doua manute. Prima data m-am speriat foarte tare. Aratau ciudat. Apoi am descoperit ca sunt foarte utile. Te poti juca la nesfarsit cu ele. Acum stau toata ziua si le admir. Abia astept sa vina rudele si prietenii. Vreau sa le arat ce descoperire am facut.  Mami si tati s-au bucurat foarte mult cand le-am aratat ce pot face cu manutele. S-au distrat, ce mai! Am niste parinti foarte simpatici. De fiacare data cand mai descopar cate ceva sunt foarte fericiti. Radem mult impreuna!

V-am povestit cate ceva despre inceputul aventurii mele prin viata. Stiu ca e abia inceputul, dar pot sa spun ca am cateva certitudini. Parintii mei ma iubesc si eu ii iubesc. Voi avea o viata frumoasa pentru ca ei sunt alaturi de mine. Simt puterea dragostei care ne uneste. Stiu ca atata timp cat suntem impreuna toate bucuriile dar si greutatile firesti ale vietii le vom imparti senin. „

Da. Ovidiu si Bianca nu mai sunt doar ei doi, sunt cu adevarat o familie. :)