zilele trecute am primit un filmulet de la un prieten.
mi-a placut. imi place. :)
Acum 5 săptămâni
31 decembrie
duminică, 2 ianuarie 2011
31 decembrie. Danesti, Maramures.
Primii uratori sunt trei baietei, copii de tigan. A doua trupa la fel.
Dupa 10 minute apar insa si 2 uratori autentici, de la mine din sat. Florin- 10 ani si Andrei -7 ani. Frati. Cu sorcova. Sorcovesc ei repede, ii servesc cu prajituri, bomboane, bani. Andrei vrea bomboane sa puna si in buzunar. Cam mic buzunarul, dar ne chinuim sa le inghesuim.
Andrei spune ca nu vrea prajituri, dar imediat imi zice ca vrea suc. „da’ obraznic mai esti”spune Florin. Aleg un suc, il intreb daca ii place, zice ca da. Ii pun suc, bea o gura, se stramba cu mutrisoara lui dragalasa si zice... ‚hm.. nu-mi place”. „da-mi-l sa-l arunc in chiuveta si cautam altul”. se uita pe sub sprancene spre mine si ma intreaba strengareste: „ai mai multe asa-i?”. am simtit ca-mi rade sufletul in timp ce-i ziceam ca da, am mai multe... Undeva in timpul acestui dialog Florin, fratele de 10 ani a mai spus o data „Andrei, da’ obraznic mai esti”
Intre timp Andrei, de la usa, unde statea initial, a ajuns exact dupa masa, extrem de confortabil. :)
Florin, catre Andrei: „Batrane, de aici duci tu sorcova”
Andrei se uita pe sub gene spre el... spune cu siguranta ceva in gand, si cu siguranta nu confirma ca ar duce sorcova. :)))))
Din nou Florin usor ironic catre Andrei: „scoala batrane ca-i de dat la vaci”(adevarul este ca era exact ora la care la sat se dadea de mancare la animale...) Andrei il priveste din nou pe sub gene, dar se ridica incet-incet de la masa pregatindu-se de plecare.
Eu ii privesc cu drag cum pleaca si-mi amintesc cu nostalgie vremurile cand eram copil si de Craciun mergeam cu toti copii de varsta mea la colindat... ce repede au trecut... :)
Eu ii privesc cu drag cum pleaca si-mi amintesc cu nostalgie vremurile cand eram copil si de Craciun mergeam cu toti copii de varsta mea la colindat... ce repede au trecut... :)
................
luni, 13 decembrie 2010
mi-am dat seama absolut intamplator ca azi e 13 decembrie.
60 ani.
atat ar fi implinit azi.
60 ani.
atat ar fi implinit azi.
piata
duminică, 12 decembrie 2010
azi am fost in piata. in piata de haine.
vroiam sa merg cu o prietena, dar e plecata la capitala...
am vrut sa sun un prieten, dar m-am razgandit.
in final am mers singura, dar n-am avut prea multa rabdare sa ma invart pe acolo, asa ca n-am gasit ceea ce cautam.
in schimb m-am amuzat teribil de "publicitatea agresiva" practicata la fata locului, intr-o harmalaie de nedescris, din care insa reuseai sa intelegi cate ceva, probabil esentialul:
"bluze spanioale"
"una la 5 lei, 3 la 10 lei"
"nu va mai holbati, luati si cumparati" (asta nu sunt sigura ca era chiar asa... probabil era ceva mai "delicata" exprimarea)
"calitate, nu zdrente!" - asta a fost cea mai tare... avand in vedere ca eram in mijlocul pietei de... vechituri :))
vroiam sa merg cu o prietena, dar e plecata la capitala...
am vrut sa sun un prieten, dar m-am razgandit.
in final am mers singura, dar n-am avut prea multa rabdare sa ma invart pe acolo, asa ca n-am gasit ceea ce cautam.
in schimb m-am amuzat teribil de "publicitatea agresiva" practicata la fata locului, intr-o harmalaie de nedescris, din care insa reuseai sa intelegi cate ceva, probabil esentialul:
"bluze spanioale"
"una la 5 lei, 3 la 10 lei"
"nu va mai holbati, luati si cumparati" (asta nu sunt sigura ca era chiar asa... probabil era ceva mai "delicata" exprimarea)
"calitate, nu zdrente!" - asta a fost cea mai tare... avand in vedere ca eram in mijlocul pietei de... vechituri :))
prin Maramures...
luni, 22 noiembrie 2010
Acum trei saptamani am fost acasa in Danesti impreuna cu Anca. Ne-am plimbat putin pe la Mogosa, Firiza, Baia Mare. Mai jos sunt cateva imagini.Daca unele vi se par foarte frumoase sunt cu siguranta surprinse de Anca Cernoschi. :) dar am reusit si eu cateva macar dragute...
 | |
| foto by Anca Cernoschi |
 | |
| foto by Anca Cernoschi |
 | |
| foto by Anca Cernoschi |
 | |
| foto by Anca Cernoschi |
 | |
| foto by Anca Cernoschi |
 |
| foto by Anca Cernoschi |
 |
| foto by Anca Cernoschi |
 |
| foto by Anca Cernoschi |
 |
| foto by Anca Cernoschi |
 |
| foto by Anca Cernoschi |
 |
| foto by Anca Cernoschi |
 |
| foto by Anca Cernoschi |
1 noiembrie
luni, 1 noiembrie 2010
cu trei ani in urma, in 1 noiembrie a murit mama mea...
o operatie stupida, care trebuia sa fie o banalitate. au aparut insa complicatii. si lucrurile au luat o intorsatura total neasteptata. a fost extrem de dureros. a fost un soc pentru mine. mi-am revenit extrem de greu.
uneori mi se face un dor enorm de ea.
ma intreb de multe ori, cand sunt pusa in diferite situatii ce sfat mi-ar da ea...
cu toate ca atunci cand traia nu apelam atat de des la sfaturile ei. eram atat de prinsa in viata mea incat de multe ori nici nu aveam timp sa stau cu ea la discutii atat cat si-ar fi dorit. ba uneori nici nu-i raspundeam la telefon. sau ii raspundeam cat sa-i spun "mami, nu pot vorbi.."si ea intelegea cateodata, altadata se supara pe mine si plangea... era foarte sensibila, se supara repede...
oricum pentru mine era extrem de bine, de comod, sa stiu ca ea e acolo, undeva, gata oricand sa-mi sara in ajutor, gata oricand sa faca orice sacrificiu pt mine.
acum, dupa trei ani, pot spune ca sunt ok.
de fapt am inceput sa-mi revin dupa un an si ceva.
mi-am dat seama in ultimul timp ca ma gandesc tot mai rar la ea.
uneori ma simt vinovata din cauza asta. nici nu stiu... o fi bine, o fi rau...
am motive sa ma simt vinovata pentru ca intr-un fel sau altul am uitat-o si-mi vad de viata mea? ea e in sufletul meu, mi-e la fel de draga, doar ca nu mai sufar aproape deloc cand ma gandesc la ea. foarte rar mi se mai intampla sa simt durearea aceea sfasietoare cand ma gandesc la ea... acum ma gandesc la ea cu drag. cu dor. oare m-am obisnuit cu durerea? sau m-am obisnuit cu ideea? e normal? nu e normal?
cel mai dureros pentru mine acum, este ca-mi amintesc cum spunea ea, cu catva timp inainte sa se intample toata tragedia, ca ea o sa moara si ca noi o s-o uitam...
si mai simt uneori ca am tradat-o acceptand diverse.
o operatie stupida, care trebuia sa fie o banalitate. au aparut insa complicatii. si lucrurile au luat o intorsatura total neasteptata. a fost extrem de dureros. a fost un soc pentru mine. mi-am revenit extrem de greu.
uneori mi se face un dor enorm de ea.
ma intreb de multe ori, cand sunt pusa in diferite situatii ce sfat mi-ar da ea...
cu toate ca atunci cand traia nu apelam atat de des la sfaturile ei. eram atat de prinsa in viata mea incat de multe ori nici nu aveam timp sa stau cu ea la discutii atat cat si-ar fi dorit. ba uneori nici nu-i raspundeam la telefon. sau ii raspundeam cat sa-i spun "mami, nu pot vorbi.."si ea intelegea cateodata, altadata se supara pe mine si plangea... era foarte sensibila, se supara repede...
oricum pentru mine era extrem de bine, de comod, sa stiu ca ea e acolo, undeva, gata oricand sa-mi sara in ajutor, gata oricand sa faca orice sacrificiu pt mine.
acum, dupa trei ani, pot spune ca sunt ok.
de fapt am inceput sa-mi revin dupa un an si ceva.
mi-am dat seama in ultimul timp ca ma gandesc tot mai rar la ea.
uneori ma simt vinovata din cauza asta. nici nu stiu... o fi bine, o fi rau...
am motive sa ma simt vinovata pentru ca intr-un fel sau altul am uitat-o si-mi vad de viata mea? ea e in sufletul meu, mi-e la fel de draga, doar ca nu mai sufar aproape deloc cand ma gandesc la ea. foarte rar mi se mai intampla sa simt durearea aceea sfasietoare cand ma gandesc la ea... acum ma gandesc la ea cu drag. cu dor. oare m-am obisnuit cu durerea? sau m-am obisnuit cu ideea? e normal? nu e normal?
cel mai dureros pentru mine acum, este ca-mi amintesc cum spunea ea, cu catva timp inainte sa se intample toata tragedia, ca ea o sa moara si ca noi o s-o uitam...
si mai simt uneori ca am tradat-o acceptand diverse.
:))
marți, 26 octombrie 2010
Am gasit textele de mai jos pe un site. M-am amuzat putin, asa ca m-am gandit sa vi le arat si voua.
Atunci când ai nevoie să descui o uşă, cu mâinile ocupate de zece pungi mari şi grele… cheia se va afla în buzunarul opus mâinii pe care cu greu ţi-ai eliberat-o. (Legea Degeabasuni)
Când ai mâinile pline de unsoare începe să te gâdile nasul. (Legea Nasuvreauntura)
Când ţi se pare că totul merge foarte bine…. e pentru că ai trecut cu vederea ceva important. (Legea imitragpalme)
Dacă reuşeşti să-ţi păstrezi calmul când toţi din jurul tău sunt disperaţi… e pentru că nu ai priceput pe deplin gravitatea problemei. (Legea incanapicatmoneda )
Problemele nu se creează, nici nu se rezolvă, ele doar se transformă! (Legea astanueviata)
Vei ajunge fugind la telefon exact cât să mai auzi cum cineva închide receptorul. ( Legea ghicicineafost )
Mereu sunt două filme bune pe două programe diferite la televizor… .dar mereu la aceaşi oră. (Legea isibatjocdenoi )
Probabilitatea de a te păta în timpul mesei creşte direct proporţional cu necesitatea de a-ţi păstra haina curată! (Legea numaiflescai)
Orice corp omenesc scufundat într-o vană făcând o baie relaxantă cu spumă face să sune telefonul! (Legea cinesunaloraasta)
Orice corp omenesc aşezat pe WC face să sune soneria de la intrare! (Legea nicisamacacinlinistnupot)
Viteza vântului creşte direct proporţional cu preţul coafurii recent făcute! (Legea chelulnuseagita)
Dacă, după mulţi ani, te decizi şi arunci ceva ce nu ai folosit demult….. Nu vor trece nici trei zile şi vei avea absolută şi urgentă nevoie exact de acel obiect! (Legea samibagpiciorul)javascript:void(0)
Mereu când ajungi punctual nu va fi nimeni să te vadă, dar când întârzii doar 5 minute…. vor fi toţi deja prezenţi … şi toţi se vor uita la ceas şi vor clătina din cap! (Legea namaripilapicioare)
Atunci când ai nevoie să descui o uşă, cu mâinile ocupate de zece pungi mari şi grele… cheia se va afla în buzunarul opus mâinii pe care cu greu ţi-ai eliberat-o. (Legea Degeabasuni)
Când ai mâinile pline de unsoare începe să te gâdile nasul. (Legea Nasuvreauntura)
Când ţi se pare că totul merge foarte bine…. e pentru că ai trecut cu vederea ceva important. (Legea imitragpalme)
Dacă reuşeşti să-ţi păstrezi calmul când toţi din jurul tău sunt disperaţi… e pentru că nu ai priceput pe deplin gravitatea problemei. (Legea incanapicatmoneda )
Problemele nu se creează, nici nu se rezolvă, ele doar se transformă! (Legea astanueviata)
Vei ajunge fugind la telefon exact cât să mai auzi cum cineva închide receptorul. ( Legea ghicicineafost )
Mereu sunt două filme bune pe două programe diferite la televizor… .dar mereu la aceaşi oră. (Legea isibatjocdenoi )
Probabilitatea de a te păta în timpul mesei creşte direct proporţional cu necesitatea de a-ţi păstra haina curată! (Legea numaiflescai)
Orice corp omenesc scufundat într-o vană făcând o baie relaxantă cu spumă face să sune telefonul! (Legea cinesunaloraasta)
Orice corp omenesc aşezat pe WC face să sune soneria de la intrare! (Legea nicisamacacinlinistnupot)
Viteza vântului creşte direct proporţional cu preţul coafurii recent făcute! (Legea chelulnuseagita)
Dacă, după mulţi ani, te decizi şi arunci ceva ce nu ai folosit demult….. Nu vor trece nici trei zile şi vei avea absolută şi urgentă nevoie exact de acel obiect! (Legea samibagpiciorul)javascript:void(0)
Mereu când ajungi punctual nu va fi nimeni să te vadă, dar când întârzii doar 5 minute…. vor fi toţi deja prezenţi … şi toţi se vor uita la ceas şi vor clătina din cap! (Legea namaripilapicioare)
lectii... de la copii
sâmbătă, 16 octombrie 2010
azi, in trafic, coloana luuuunga, la o intersectie.
un baietel curat, ingrijit, avea mai multe buchete de brandusi in maini.
incerca sa castige si el niste bani cu ele.
mergea de la masina la masina, dar nu-si gasea clienti.
se opreste si la mine. aveam geamul inchis.
ii fac semn zambind politicos, ca nu vreau.
pleaca mai departe, dar imediat se intoarce.
imi face semn, zambind la fel de politicos sa deschid geamul.
deschid geamul. imi zice ceva de genul "stiu ca nu vrei florile, dar eu vreau sa-ti dau tie un buchet... " mi-l intinde foarte dragut, eu raman evident surprinsa, iau buchetul si bineinteles simt ca vreau sa-i dau si eu ceva in schimb.
ii zic "stai sa-ti dau si eu ceva..."
de obicei am dulciuri sau tot felul de jucarii micute prin masina, special pentru copiii pe care-i intalnesc cu diferite ocazii. imi face placere sa-i vad cum se bucura cand primesc cate ceva, bucuria aceea sincera de copil inocent...
de data asta nu am nimic. scot 2 lei din poseta si-i dau. se bucura si-mi multumeste cu un zambet adorabil, sincer, intins pe toata mutrisoara...
am plecat mai departe gandindu-ma cat de inteligent a fost copilul.
gandindu-ma ce mult conteaza sa vorbesti frumos si sa dai energie pozitiva oamenilor din jur, ca sa primesti exact aceeasi energie pozitiva la randul tau...
nu trebuie decat sa oferi neconditionat ca sa primesti la randul tau ceea ce-ti doresti.
copilul asta mi-a dat o lectie pe care nici un adult nu mi-a dat-o pana acum.
cu zambetul pe buze.
oare de ce suntem noi, adultii, atat de des rai, ironici si plini de orgolii?
un baietel curat, ingrijit, avea mai multe buchete de brandusi in maini.
incerca sa castige si el niste bani cu ele.
mergea de la masina la masina, dar nu-si gasea clienti.
se opreste si la mine. aveam geamul inchis.
ii fac semn zambind politicos, ca nu vreau.
pleaca mai departe, dar imediat se intoarce.
imi face semn, zambind la fel de politicos sa deschid geamul.
deschid geamul. imi zice ceva de genul "stiu ca nu vrei florile, dar eu vreau sa-ti dau tie un buchet... " mi-l intinde foarte dragut, eu raman evident surprinsa, iau buchetul si bineinteles simt ca vreau sa-i dau si eu ceva in schimb.
ii zic "stai sa-ti dau si eu ceva..."
de obicei am dulciuri sau tot felul de jucarii micute prin masina, special pentru copiii pe care-i intalnesc cu diferite ocazii. imi face placere sa-i vad cum se bucura cand primesc cate ceva, bucuria aceea sincera de copil inocent...
de data asta nu am nimic. scot 2 lei din poseta si-i dau. se bucura si-mi multumeste cu un zambet adorabil, sincer, intins pe toata mutrisoara...
am plecat mai departe gandindu-ma cat de inteligent a fost copilul.
gandindu-ma ce mult conteaza sa vorbesti frumos si sa dai energie pozitiva oamenilor din jur, ca sa primesti exact aceeasi energie pozitiva la randul tau...
nu trebuie decat sa oferi neconditionat ca sa primesti la randul tau ceea ce-ti doresti.
copilul asta mi-a dat o lectie pe care nici un adult nu mi-a dat-o pana acum.
cu zambetul pe buze.
oare de ce suntem noi, adultii, atat de des rai, ironici si plini de orgolii?
n-am somn...
incerc sa dorm de o ora si nu reusesc...
ma gandesc la saptamana care se apropie de sfarsit. hm.. am avut o saptamana de rahat la munca. de RAHAT. asa, scris cu majuscule. vreo cateva momente in care am urlat la cateva persoane... nevinovate... da' na' tre' sa-si verse fiecare nervii pe cineva. alte cateva momente si mai nasoale...
nu-mi mai place locul asta de munca. prea multe intrigi, prea multe persoane cu enshpemii de fetze, prea mult stres, prea multa tensiune, prea multe ore suplimentare-evident neplatite, prea multe nedreptati... prea multe responsabilitati care raman ale nimanui si se dau cu nemiluita unor alte persoane mult prea incarcate...
imi pare rau doar ca am cativa colegi/colege de birou care sunt oameni adevarati. si care-mi sunt dragi din tot sufletul. doar ca si ei stau in aceeasi mocirla... si se confrunta cu aceleasi probleme.
m-am saturat, da' adevarul este ca asta merit. m-am complacut in rahatul asta de prea mult timp. am zacut in rahatul asta fara sa iau nici o masura, fara sa fac nici un efort sa ies din el.
ba mai mult, am refuzat doua joburi in tot acest timp.in ultimii doi ani. doua joburi la care nici macar nu am facut eforturi sa depun cv-uri, sa merg la interviuri cu zeci de alti candidati... dimpotriva. am fost sunata si mi s-a oferit de lucru. bani mai multi, locuinta de serviciu, etc. ce-o fi fost in capul meu????
deci??? nu asta merit???? ba da!!!!! stai carmen si sufera. lucreaza pana seara tarziu ca o sa-i ridice astia statuie. "din rahat" vorba unei colege...
acum doua luni jumate mi s-a facut un referat cu o propunere de sanctiune disciplinara, total nejustificata, pentru ca nu mi-as fi indeplinit o obligatie de serviciu prevazuta de o anumita nota interna. s-a convocat o comisie disciplinara care a judecat "cazul". am demonstrat ca eu mi-am indeplinit obligatiile prevazute de nota interna respectiva, dar oricum am primit o penalizare de 10% din salariul pe o luna de zile. penalizare care ar fi trebuit sa-mi fie retinuta in luna urmatoare. dar... de ce sa mi-o retina in luna respectiva, cand conducerea stia ca eu peste doua luni particip la un inventar unde se fac ore suplimentare la greu (de altfel singurele ore suplimentare care se platesc) asa ca mi-au aplicat penalizarea de 10% in luna aceasta, cand mi s-au pus pe statul de plata si orele suplimentare.. ca de... tre' sa castige si ei mai mult, nu? daca procentul se aplica la o suma mai mare... RAHAT!!!!!
oricum, imi dau termen o luna, maxim doua sa-mi gasesc alt job. daca nu... oricum vreau sa plec. in cel mai rau caz(sau poate cel mai bun?) plec din tara...
n-am fost niciodata adepta muncii in strainatate, dar sincer, pentru ce sa muncesti dom'le in tara asta cand aproape nu-ti ajung banii de la o luna la alta??? ce vise de familie, copii , casa si alte minuni de genul asta???? aici??? poate daca esti director general la vreo firma, sau daca esti vreun afacerist. altfel, stai si muncesti pe plantatia nu stiu cui, n-ai timp de viata personala, da' faci cariera!!! :)))))))
sa ma scuteasca de textele astea... m-am saturat si de cariera si de tot ceea ce implica o cariera intr-o companie nationala in romania. n-o fi in toate firmele la fel, dar din ce discutii aud in jurul meu, diferente prea mari nu sunt, iar exceptiile sunt cam putine (si astea intaresc regula, nu? )
hai, ca iar aberez si iar se va trezi nu stiu cine sa zica ca n-am nimic de spus...
da' inchei cu o dedicatie explicita pentru toti cei care ma enerveaza:
ma gandesc la saptamana care se apropie de sfarsit. hm.. am avut o saptamana de rahat la munca. de RAHAT. asa, scris cu majuscule. vreo cateva momente in care am urlat la cateva persoane... nevinovate... da' na' tre' sa-si verse fiecare nervii pe cineva. alte cateva momente si mai nasoale...
nu-mi mai place locul asta de munca. prea multe intrigi, prea multe persoane cu enshpemii de fetze, prea mult stres, prea multa tensiune, prea multe ore suplimentare-evident neplatite, prea multe nedreptati... prea multe responsabilitati care raman ale nimanui si se dau cu nemiluita unor alte persoane mult prea incarcate...
imi pare rau doar ca am cativa colegi/colege de birou care sunt oameni adevarati. si care-mi sunt dragi din tot sufletul. doar ca si ei stau in aceeasi mocirla... si se confrunta cu aceleasi probleme.
m-am saturat, da' adevarul este ca asta merit. m-am complacut in rahatul asta de prea mult timp. am zacut in rahatul asta fara sa iau nici o masura, fara sa fac nici un efort sa ies din el.
ba mai mult, am refuzat doua joburi in tot acest timp.in ultimii doi ani. doua joburi la care nici macar nu am facut eforturi sa depun cv-uri, sa merg la interviuri cu zeci de alti candidati... dimpotriva. am fost sunata si mi s-a oferit de lucru. bani mai multi, locuinta de serviciu, etc. ce-o fi fost in capul meu????
deci??? nu asta merit???? ba da!!!!! stai carmen si sufera. lucreaza pana seara tarziu ca o sa-i ridice astia statuie. "din rahat" vorba unei colege...
acum doua luni jumate mi s-a facut un referat cu o propunere de sanctiune disciplinara, total nejustificata, pentru ca nu mi-as fi indeplinit o obligatie de serviciu prevazuta de o anumita nota interna. s-a convocat o comisie disciplinara care a judecat "cazul". am demonstrat ca eu mi-am indeplinit obligatiile prevazute de nota interna respectiva, dar oricum am primit o penalizare de 10% din salariul pe o luna de zile. penalizare care ar fi trebuit sa-mi fie retinuta in luna urmatoare. dar... de ce sa mi-o retina in luna respectiva, cand conducerea stia ca eu peste doua luni particip la un inventar unde se fac ore suplimentare la greu (de altfel singurele ore suplimentare care se platesc) asa ca mi-au aplicat penalizarea de 10% in luna aceasta, cand mi s-au pus pe statul de plata si orele suplimentare.. ca de... tre' sa castige si ei mai mult, nu? daca procentul se aplica la o suma mai mare... RAHAT!!!!!
oricum, imi dau termen o luna, maxim doua sa-mi gasesc alt job. daca nu... oricum vreau sa plec. in cel mai rau caz(sau poate cel mai bun?) plec din tara...
n-am fost niciodata adepta muncii in strainatate, dar sincer, pentru ce sa muncesti dom'le in tara asta cand aproape nu-ti ajung banii de la o luna la alta??? ce vise de familie, copii , casa si alte minuni de genul asta???? aici??? poate daca esti director general la vreo firma, sau daca esti vreun afacerist. altfel, stai si muncesti pe plantatia nu stiu cui, n-ai timp de viata personala, da' faci cariera!!! :)))))))
sa ma scuteasca de textele astea... m-am saturat si de cariera si de tot ceea ce implica o cariera intr-o companie nationala in romania. n-o fi in toate firmele la fel, dar din ce discutii aud in jurul meu, diferente prea mari nu sunt, iar exceptiile sunt cam putine (si astea intaresc regula, nu? )
hai, ca iar aberez si iar se va trezi nu stiu cine sa zica ca n-am nimic de spus...
da' inchei cu o dedicatie explicita pentru toti cei care ma enerveaza:
moon river-breakfast at tiffany´s
sâmbătă, 9 octombrie 2010
zilele astea mi-a lipsit inspiratia, asa ca o sa mai postez muzica... :)
daca tot ploua afara... hai sa cantam si sa dansam in ploaie :)
miercuri, 6 octombrie 2010
si obligatoriu sa fim indragostiti, sau sa fim pe cale de... a ne indragosti... ;)
nu sunt eu.... :)
luni, 4 octombrie 2010
ma amuza, distreaza, nedumereste (nici nu pot sa gasesc un cuvant potrivit, pentru ca nu intentionez sa fiu rautacioasa si nici nu as vrea sa fiu inteleasa gresit ) incercarea unor persoane de a nega una-alta.
incercarea unor persoane de a pretinde ca sunt nelimitati in exprimare, ca exprima exact ceea ce vor fara sa simta nevoia de a se ascunde sub vreun pseudonim (a se intelege blog ¨anonim¨).
HEI, nu-i nimic anormal, ciudat, rusinos, etc, sa scrii ce-ti trece prin minte pe un blog care nu-ti poarta numele. ba sunt chiar interesante blogurile care nu iti dezvaluie identitatea persoanei. nu-i nimic ciudat sa ai unul, doua sau trei bloguri, daca asta iti face placere.
e mai usor sa scrii tot ce-ti trece prin minte sau sa aberezi pe blogul tau daca blogul nu-ti poarta numele; si asta nu pentru ca te-ai autocenzura, ci efectiv e ceva de genul ca... uneori e mult mai usor sa spui unui strain ce ai pe suflet decat unui cunoscut.
daca vrei sa cred ca respectivul blog nu e blogul tau, pot sa te mint si sa spun ca te cred... :)
dar stii ca mie nu-mi place sa mint...
asa ca...
pot sa-ti spun ca-mi place si celalalt blog al tau, exceptand unele postari care m-au ¨inghetat¨.
iar ¨poaza¨ cu scaietii este cireasa de pe tort! ;)
incercarea unor persoane de a pretinde ca sunt nelimitati in exprimare, ca exprima exact ceea ce vor fara sa simta nevoia de a se ascunde sub vreun pseudonim (a se intelege blog ¨anonim¨).
HEI, nu-i nimic anormal, ciudat, rusinos, etc, sa scrii ce-ti trece prin minte pe un blog care nu-ti poarta numele. ba sunt chiar interesante blogurile care nu iti dezvaluie identitatea persoanei. nu-i nimic ciudat sa ai unul, doua sau trei bloguri, daca asta iti face placere.
e mai usor sa scrii tot ce-ti trece prin minte sau sa aberezi pe blogul tau daca blogul nu-ti poarta numele; si asta nu pentru ca te-ai autocenzura, ci efectiv e ceva de genul ca... uneori e mult mai usor sa spui unui strain ce ai pe suflet decat unui cunoscut.
daca vrei sa cred ca respectivul blog nu e blogul tau, pot sa te mint si sa spun ca te cred... :)
dar stii ca mie nu-mi place sa mint...
asa ca...
pot sa-ti spun ca-mi place si celalalt blog al tau, exceptand unele postari care m-au ¨inghetat¨.
iar ¨poaza¨ cu scaietii este cireasa de pe tort! ;)
27 septembrie
luni, 27 septembrie 2010
azi am aprins lumanari la mormantul unei persoane extrem de dragi sufletului meu...
Doamne... niciodata florile de pe el n-au fost atat de frumoase!
parca o vedeam pe ea in fiecare floare...
si parca fiecare floare se pregatea sa-mi spuna la multi ani pentru maine...
iar eu nu pot decat sa plang...
pentru ca ea nu mai e aici sa-mi spuna asta personal.
pentru ca ea nu mai e aici sa-mi vorbeasca cu drag, sa ma imbratiseze si sa faca sa-mi dispara pe loc toate grijile...
Doamne... niciodata florile de pe el n-au fost atat de frumoase!
parca o vedeam pe ea in fiecare floare...
si parca fiecare floare se pregatea sa-mi spuna la multi ani pentru maine...
iar eu nu pot decat sa plang...
pentru ca ea nu mai e aici sa-mi spuna asta personal.
pentru ca ea nu mai e aici sa-mi vorbeasca cu drag, sa ma imbratiseze si sa faca sa-mi dispara pe loc toate grijile...
Am invatat....
miercuri, 22 septembrie 2010
"Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
......
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
.........
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu,
nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten,
oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu,
nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten,
oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
......
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Ci PE CINE ai.
.......
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
........
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama,
unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile."
unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile."
Octavian Paler -Am invatat.... (fragmente)
cred / nu cred
marți, 21 septembrie 2010
nu cred in resemnare.
nu cred in chestii de genul "eu n-am noroc", "eu nu pot".
cred ca viata noastra depinde in foarte mare masura de noi.
Doamne-Doamne nu ne-a desenat fiecaruia un destin de genul "tu vei fi bogat", "tu vei fi sarac", "tu vei fi fericit", "tu vei fi trist".
in viata noastra este plin de intersectii in care alegem singuri in ce directie sa viram...
nu putem da vina pe altii pentru ceea ce ni se intampla si nici nu avem de ce sa asteptam de la ceilalti sa ne rezolve problemele.
nu putem sa-i facem pe altii responsabili de fericirea sau nefericirea noastra.
suntem singurii responsabili.
sta in puterea noastra sa alegem cum vrem sa fim.
trebuie sa gasim in noi forta necesara pentru asta.
cu siguranta nu e tocmai usor...
cred ca nimic in viata nu este intamplator.
cred ca totul se intampla cu un anumit motiv.
oamenii care apar in viata noastra, ceea ce ni se intampla, totul are un sens.
nu trebuie decat sa deschidem ochii, sa ne deschidem sufletul si sa vedem ceea ce este de vazut.
sa invatam ceea ce este de invatat.
si sa mergem inainte. sa inaintam. noi alegem cum.
sa nu ne afundam in noroi. sau sa ne afundam daca asta ne ajuta.
sau sa trecem prin el bucurosi.
bucurosi ca am mai invatat ceva.
bucurosi ca avem o experienta in plus.
daca eu am aparut in viata cuiva a existat cu sigurantă un motiv.
daca cineva a apărut in viata mea a existat cu sigurantă un motiv.
trebuie doar sa vedem dincolo de aparente. :)
nu cred in chestii de genul "eu n-am noroc", "eu nu pot".
cred ca viata noastra depinde in foarte mare masura de noi.
Doamne-Doamne nu ne-a desenat fiecaruia un destin de genul "tu vei fi bogat", "tu vei fi sarac", "tu vei fi fericit", "tu vei fi trist".
in viata noastra este plin de intersectii in care alegem singuri in ce directie sa viram...
nu putem da vina pe altii pentru ceea ce ni se intampla si nici nu avem de ce sa asteptam de la ceilalti sa ne rezolve problemele.
nu putem sa-i facem pe altii responsabili de fericirea sau nefericirea noastra.
suntem singurii responsabili.
sta in puterea noastra sa alegem cum vrem sa fim.
trebuie sa gasim in noi forta necesara pentru asta.
cu siguranta nu e tocmai usor...
cred ca nimic in viata nu este intamplator.
cred ca totul se intampla cu un anumit motiv.
oamenii care apar in viata noastra, ceea ce ni se intampla, totul are un sens.
nu trebuie decat sa deschidem ochii, sa ne deschidem sufletul si sa vedem ceea ce este de vazut.
sa invatam ceea ce este de invatat.
si sa mergem inainte. sa inaintam. noi alegem cum.
sa nu ne afundam in noroi. sau sa ne afundam daca asta ne ajuta.
sau sa trecem prin el bucurosi.
bucurosi ca am mai invatat ceva.
bucurosi ca avem o experienta in plus.
daca eu am aparut in viata cuiva a existat cu sigurantă un motiv.
daca cineva a apărut in viata mea a existat cu sigurantă un motiv.
trebuie doar sa vedem dincolo de aparente. :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
