n-am somn...

sâmbătă, 16 octombrie 2010

incerc sa dorm de o ora si nu reusesc...

ma gandesc la saptamana care se apropie de sfarsit. hm.. am avut o saptamana de rahat la munca. de RAHAT. asa, scris cu majuscule. vreo cateva momente in care am urlat la cateva persoane... nevinovate... da' na' tre' sa-si verse fiecare nervii pe cineva. alte cateva momente si mai nasoale...

nu-mi mai place locul asta de munca. prea multe intrigi, prea multe persoane cu enshpemii de fetze, prea mult stres, prea multa tensiune, prea multe ore suplimentare-evident neplatite, prea multe nedreptati... prea multe responsabilitati care raman ale nimanui si se dau cu nemiluita unor alte persoane mult prea incarcate...

imi pare rau doar ca am cativa colegi/colege de birou care sunt oameni adevarati. si care-mi sunt dragi din tot sufletul. doar ca si ei stau in aceeasi mocirla... si se confrunta cu aceleasi probleme.

m-am saturat, da' adevarul este ca asta merit. m-am complacut in rahatul asta de prea mult timp. am zacut in rahatul asta fara sa iau nici o masura, fara sa fac nici un efort sa ies din el.

ba mai mult, am refuzat doua joburi in tot acest timp.in ultimii doi ani. doua joburi la care nici macar nu am facut eforturi sa depun cv-uri, sa merg la interviuri cu zeci de alti candidati... dimpotriva. am fost sunata si mi s-a oferit de lucru. bani mai multi, locuinta de serviciu, etc. ce-o fi fost in capul meu????

deci??? nu asta merit???? ba da!!!!! stai carmen si sufera. lucreaza pana seara tarziu ca o sa-i ridice astia statuie. "din rahat" vorba unei colege...

acum doua luni jumate mi s-a facut un referat cu o propunere de sanctiune disciplinara, total nejustificata, pentru ca nu mi-as fi indeplinit o obligatie de serviciu prevazuta de o anumita nota interna. s-a convocat o comisie disciplinara care a judecat "cazul". am demonstrat ca eu mi-am indeplinit obligatiile prevazute de nota interna respectiva, dar oricum am primit o penalizare de 10% din salariul pe o luna de zile. penalizare care ar fi trebuit sa-mi fie retinuta in luna urmatoare. dar... de ce sa mi-o retina in luna respectiva, cand conducerea stia ca eu peste doua luni particip la un inventar unde se fac ore suplimentare la greu (de altfel singurele ore suplimentare care se platesc) asa ca mi-au aplicat penalizarea de 10% in luna aceasta, cand mi s-au pus pe statul de plata si orele suplimentare.. ca de... tre' sa castige si ei mai mult, nu? daca procentul se aplica la o suma mai mare... RAHAT!!!!!

oricum, imi dau termen o luna, maxim doua sa-mi gasesc alt job. daca nu... oricum vreau sa plec. in cel mai rau caz(sau poate cel mai bun?) plec din tara...

n-am fost niciodata adepta muncii in strainatate, dar sincer, pentru ce sa muncesti dom'le in tara asta cand aproape nu-ti ajung banii de la o luna la alta??? ce vise de familie, copii , casa si alte minuni de genul asta???? aici??? poate daca esti director general la vreo firma, sau daca esti vreun afacerist. altfel, stai si muncesti pe plantatia nu stiu cui, n-ai timp de viata personala, da' faci cariera!!! :)))))))

sa ma scuteasca de textele astea... m-am saturat si de cariera si de tot ceea ce implica o cariera intr-o companie nationala in romania. n-o fi in toate firmele la fel, dar din ce discutii aud in jurul meu, diferente prea mari nu sunt, iar exceptiile sunt cam putine (si astea intaresc regula, nu? )

hai, ca iar aberez si iar se va trezi nu stiu cine sa zica ca n-am nimic de spus...

da' inchei cu o dedicatie explicita pentru toti cei care ma enerveaza:

8 comentarii:

k.a. photography spunea...

Condivid in totalitate tot ce ai scris!!! Si eu am plecat din tara din cauza asta! Numai sunt perspective si nici sperante de mai bine.Nu e usor nicaieri dar tot e mai bine decat in romania!!!

Buna dedicatia... :)))))

Diana spunea...

Probleme din astea avem toti la lucru. La unii mai mult,la altii mai putin...Si eu azi-noapte nu puteam sa dorm tocmai din cauzav unor lucruri intamplate la lucru. Si de multe ori stau si ma gandesc ca ma chinui aici in Timisoara, stand la camin, la gramada, incercand sa imi construiesc un viitor care oricum este incert...Ce se intampla in tara asta e trist...foarte trist. Iar oamenii ma dezamagesc la maxim :(

CalinC spunea...

multumesc de dedicatie

Carmen spunea...

tie ti-am dedicat melodia asta mai demult, maestre! de data asta n-a fost pt tine :)

Brandusa spunea...

Subscriu !

Saraca tara bogata !

Imi permit sa spun ca noi gresim, noi ce asteptam statuile alea la porti de intreprinderi, noi ce cladim palate altora, pe bani putini, stres maxim, noi cei "cu creier", cei destoinici, cei cinstiti ... iar seara obositi si terminati nu ne mai dorim nimic, uitam chiar si cine suntem noi.
Ei, ai dreptate, o schimbare e mereu bine venita !

QED spunea...

Asa se mai intampla inca multi ani de acum inainte aici. Si, daca le arunci in fata conditiile din strainatate, vin cu alte aberatii cum ca se straduiesc sa ajunga la standardele de acolo. Prostii! Si eu am facut greseli asemanatoare si m-am complacut sa araman aici. Unde muncesti destul de putin, desi ai dori sa muncesti normal, dar esti platit in consecinta. Sunt lucruri care au inceput sa fie firesti aici. Adica nefirescul, devine normal.

Mihai spunea...

fix ce discutam cu tine sapt trecuta, tot timpul facem facem ALTCEVA.

Carmen spunea...

da, intotdeauna gasim scuze si facem ALTCEVA.